Din amintiri

Am crescut intr-o perioada pe care copii din ziua de azi nu au cum sa o inteleaga. O perioada in care, probabil datorita faptului ca era si destul de restrictiva,  am avut de infruntat alfel de provocari fata de cele pe care le au de infruntat generatiile actuale de copii(pene de curent, mancat la lumina unei lampi cu gaz sau a unei lumanari, apa calda cu portia etc). Inca am intiparite in memorie, primele zile de scoala, serile in care aveam televizor doar doua ore(oricum tin minte ca ma atrageau ca programe doar TeleEnciclopedia, Teatrul Tv, si bineinteles desenele animate difuzate in zilele de sambata), cozile la paine, unde devenisem mici afaceristi in preajma sarbatorilor(bineinteles cumparam pentru toti vecinii spre disperarea celor aflati la rand in urma noastra, care se vedeau obligati sa mai astepta o noua transa de paine scoasa din fabrica). Ascultam muzica – usoara de cele mai multe ori, la radio, sau muzica internationala la magnetofon sau casetofon. Citeam.  Orice imi pica in mana, de la revistele copilariei(Cutezatorii, Pif&Hercule), reviste tehnice, beletristica! Desi nu realizez nici acum cat de mult am inteles din primele carti citite. Nu voi uita niciodata cum ne-au alergat paznicii prin scheletul cladirii care acum este un important hotel bucurestean, nici cum am sarit  de la etajul doi al unui bloc aflat in constructie, tot pentru a scapa de paznici – (de data asta chiar furasem niste tevi pentru cornete), si nici “plutele” confectionate din diverse materiale – de la scanduri pana la bidoane goale si rogojine din material lemnos, cu care ne aventuram(nu intodeauna cu succes) pe lacurile formate in gropile in care se turnau fundatiile pentru noile blocuri. Bataile cu cornete, pocnitorile cu carbid, luptele cu sabii confectionate din brazii aruncati dupa anul nou(ne bateam pana se rupeau si retin un prieten care a detinut un asemnea exemplar circa doi ani de zile). Bataile in grupuri organizate, cu rivali de la alte blocuri pentru obiective care difereau de la un munte de pamant aflat la limata teritoriului, pana la razboaie duse pentru tevi, sau mai stiu eu ce alte motive, au reprezentat pentru noi adevarate scoli de lupta. Castigarea acestor “razboaie” era un adevarat motiv de mandrie pentru grupul din care faceam parte.

Bineinteles odata cu trecerea timpului, anii copilariei s-au transformat in anii adolescentei, cu noi provocari, alt stil de viata(venise tavalugul economiei capitaliste peste noi). Nu mai stateam la cozi la paine, nu mai aveam uniforme scolare, pierdusem statutul de pionieri, au aparut alte tipuri de muzica(retin primele incercari de rap/hip hop facute de artisti romani).

imi revin in amintire primele concerte(post-revolutie) ale trupei Phoenix in Romania, ultimele Cenacluri, nebunia primelor prezente ale unor megastaruri internationale pe Stadionul National, aparitia unor superstaruri locale(T-Short, Class, si mult mai tarziu formatii precum 3SE, sau Andre) – toate au reprezentat o nebunie adolescentina. Bineinteles nu pot omite sa mentionez si jocurile care ne aduceau pe noi(baietii), in apropierea fetelor: telefonul fara fir; frunza; flori, fete si baieti,  de altfel, orice ne permitea sa stam in preajma lor, sa le captam atentia, urzeala de povesti care se nastea in urma oricarui gest ce nu convenea competitorilor la inima aceleiasi fete. Sa nu uitam nici jocurile din pauzele intre orele de la scoala. De obicei cu colegii: peretica, portofelul(spre disperarea parintilor care nu stiau de se intampla cu invelitoarele de plastic ale cartilor si caietelor),liniuta ori gropita. Si lectura. Foarte multa lectura! In loc sa invat pentru admiterea la liceu, tin minte ca sub cartea pe care o citeam de fapt, stand tolanit in pat, aveam ori un manual de romana ori unul de matematica – depinzand de materia la care credeau parintii mei ca invat – daca intra vreunul in camera ii aratam de fapt ca eu invat.

Anii au trecut, am trecut si de adolescenta. Uneori nu pot sa nu ma gandesc la cum ar fi fost viata mea, si probabil si a celor din generatia mea fara acele jocuri, care ne-au ajutat sa ne dezvoltam imaginatia, creativitatea(sa nu credeti ca pentru plutele mentionate venea cineva de la Academia Navala, care sa ne dea sfaturi despre cum sa le construim), dar mai ales ne-au invatat sa dezvoltam relatii interumane! Am ramas cu placerea de a citi altceva decat presa tabloida intre doua statii de metrou. Si anume placerea de a citi literatura! Bineinteles ca am evoluat de la povestile Seherezadei la “Jocul lui Ender” si la carti precum “”Jocurile Foamei” sau “Urzeala tronurilor“.

Imagine

Dar voi ramane mereu in suflet legat de copilul care a crescut intre blocuri, ce si-a dezvoltat pasiunea pentru citit odata cu trecerea anilor.

Articol scris pentru SuperBlog2013

Advertisements
This entry was posted in SuperBlog 2013 and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

14 Responses to Din amintiri

  1. Regasindu-ma in randurile de mai sus….ma simt ca o baba :))

  2. Sonia says:

    Mi se pare ciudat să te aud povestind lucrurile astea. În mintea mea voi, majoritatea participanților la SB, sunteți foarte, foarte tineri. Sau poate că nu? 🙂 Sau nu o fi nici eu așa de demult născută pe astă lume? 🙂
    Ai redat perfect atmosfera acelor timpuri… Și felul cum le-am în urmă, încet, încet…

  3. ratzone says:

    mi se pare sinceritatea ca fiind o caracteristica subapreciata!!!

  4. Rodica says:

    Viaţă bogată, experienţă pe măsură, pionieraşule! Dar jocul, unde-i jocul? Murdăreala în…nisip(ştii tu), derdeluşul sau baba oarba, sticluţa cu otravă sau gardul rupt după ”flori, fete, filme sau băieţi”? Hm?
    Ah, şi cum urzeşti căderea tronurilor, acum? Că-s curioasă, nu de alta…Detalii, Vlad, detalii! :))))

  5. Rodica says:

    Samuraiule! 😛

  6. Ah! Şi eu îmi amintesc când mi-am făcut plută din sticle goale ca să mă dau cu ea pe râu… şi când îmi făceam cu fratele meu carturi cu rulmenţi, săbii din lemn, păpuşi din sârmă, cum mă punea mami în fiecare seară să cos (că altfel nu mă mărit)… nu sunt prea departe de vremurile tale!
    Frumos articol, mi-a făcut plăcere să îl citesc! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s