Despre inaintasi

Imagine

Se apropie ziua de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, si intamplator am dat peste o reclama a celor de la Cosmote. Asa ca mi-a venit ideea acestui articol.

Toti avem sau am avut bunici care au avut diverse roluri in timpul celei de-a doua conflagratii mondiale. Oamenii acestia au o istorie. Ii vedem pe strada, trecem pe langa ei zilnic, fac parte din viata noastra dar  nu le cunoastem povestile. Sunt oameni ale caror povesti as dori sa le cunosc. Deoarece povestile lor reprezinta  istoria noastra apropiata. O fila de istorie a tarii denumite Romania. O tara cu bune si rele, tara in care traim, pe care o iubim si o uram deopotriva. Tara pentru care au luptat, si-au varsat sangele, si pentru care multi au platit pretul suprem. 

Multi dintre supravietuitori au fost ignorati de regimul de dinainte de 1990. Multi au fost blamati, urmariti. si condamnati pentru faptul de a crede in ceva. Noi nu ne putem inchipui ce i-a motivat in a merge la lupta. Poate au fost obligati. Poate a fost optiunea lor. Oricum ar fi, consider, ca macar pentru cateva zile, ar trebui sa ii intrebam cum au trait ei acea perioada. Desi… cei mai multi nu vor raspunde. Stiu asta din experienta personala. Dar sunt povesti ce merita sa iasa la suprafata.

Pentru ca in scurt timp ii vom pierde. Si odata cu ei vom pierde povestea ultimei generatii care a luptat pentru tara.

Noi pentru ce luptam? Le respectam memoria? 

Eu unul ii salut. Si ii respect. Pentru ca in ciuda nebuniei vremii respective, in ciuda greselilor, au avut un curaj pe care nu stiu daca noi l-am avea in ziua de azi!

Mi-as dori sa aflu povesti de la bunicii vostri. 

Indiferent de ceea ce au facut in acea perioada. 

Advertisements
This entry was posted in Pareri, Ultimele Aberatii and tagged , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Despre inaintasi

  1. Rodica says:

    Eu am poveşti de lagăr! De suferinţă, de înfometare, de deportare, de plâns şi credinţă în întoarcere. Şi mai ales am o mare speranţă că istoriile învăţate, înţelese şi asumate nu se repetă…nu le repetăm.

  2. Raluca Cincu says:

    Am invatat Al doilea Razboi Mondial de la tataie, nu din manualul de istorie.
    Tataie a ajuns pana in Caucaz, a dormit nopti intregi pe malul marii Carspice (perioada in care a racit foarte rau la plamani si la testicule), langa cal (asa se incalzeau amandoi, si el, si calul), nu a ucis (s-a strecurat printre gloante), a oferit apa unui soldat inamic (ranit in piept), s-a suparat pe camaradul sau roman (care a impuscat in cap soldatul) si nu i-a mai vorbit saptamani intregi, a invatat cizmarie la rusi (care l-au placut imediat, pentru ca era sociabil) si a practicat-o pana a inchis ochii pentru totdeauna, s-a intors pe jos in tara, a primit diplome si decoratii (care au insemnat foarte mult pentru el, chiar daca unii inca le considera “tinichele”).
    Abia la 40 de ani si-a intemeiat o familie, pentru ca libertatea tarii noastre a fost prioritara (n.a. s-a inrolat de bunavoie, nu a fost luat cu arcanul la oaste).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s