Învață să zbori chiar dacă nu ai aripi.
Învață să faci ce vrei chiar dacă nu simți că poți. Adaptează-te la nou, la schimbare și la piedicile care îți vor apărea în cale. Nu există “nu știu, nu pot, sunt alții mai buni ca mine”! Autodepaseste-te și în același timp depășește-i pe cei pe care îi consideri superiori. Crezi în tine, și în puterea ta. Stabilește-ți obiectivele, urmează-ți calea și atinge-le! Înainte de a arată lumii cine ești, demonstrează-ți ție însuți că poți să te ridici la nivelul așteptărilor creeate în jurul tău. Începi de jos și vei ajunge sus. Trezește-te de dimineață și vei ajunge departe. Există o singură piedică, iar aceea este mintea ta, care se opune ideii de succes. Treci peste această piedică. Pentru că este singura limită pe care o ai.
Luptă, pentru tine, pentru ceea ce crezi, pentru succesul tău.
Și vei reuși. Deși va fi un drum cu obstacole. Învață să zbori, și le vei depăși!
Aberații pe diverse teme 
DA Vlad! Cu litere mari. Aș mai adăuga doar ceva. Că uneori lucrurile s-ar putea să nu se întâmple exact așa cum visezi și drumurile să se înfunde brusc. Dar dacă îți dorești să zbori vei reuși, cu siguranță să găsești o altă cale. Totul este să vrei!
D-asta am spus… “invata sa zbori” pentru ca drumurile infundate sa nu reprezinte o problema insurmontabila. Ci doar o problema. Peste care sa treci, matur, si cu cat mai putine emotii…. e un subiect vast. Ma opresc aici 🙂
Mai Vlade, sa stii ca-mi place cum aberezi 🙂 Imi place si cum se vad fulgii pe coloana, da’ nu stiu de ce nu se prind :)))))
As mai adauga un singur lucru la indemnul minunat pe care l-am gasit azi la tine: “Invata sa zbori si, dupa ce iti intinzi aripile si colinzi cerul, coboara si nu uita sa spui mereu celor din jur ca se poate si iti trebuie pentru asta numai un car de curaj…sau un strop de nebunie. ”
Sunt fericita ca te-am cunoscut.
Dana, bucuria e de partea mea… sunt cu ochii pe tine 🙂
filosofie pură! mi-a plăcut!
coloana este cea mai frumoasă parte din tot articolul ăsta… mă mândresc cu orașul ăsta… uite ce articol frumos s-a așternut aici pe blog la tine
deci o poza de pe net e mai frumoasa decat scrierea mea… ms .. apreciez…
ahhh… știi doar că glumesc!!!!! mi-a plăcut mult ce ai scris!
cand numai stii sa zbori drumul se termina. nu e cazul tau Vlade. drumul tau e inainte si aripile iti sunt larg desfacute. Bravo!
multumesc…
Da, toti avem nevoie sa invatam sa zburam. Chiar daca ni se mai frang aripile pe parcurs, cu fiecare incercare suntem mai aproape de visul nostru. Iti multumim, Vlad, ca ai visat alaturi de noi in SuperBlog. Chiar daca nu ni se implinesc toate, visele frumoase ne dau puterea de a lupta in continuare pentru ce ne dorim.
Deep.
Pingback: Impresii despre oamenii de la Gala SuperBlog | vavaly