Deschide Ochii – Guest Post

Image

Stau si privesc in gol. Dau muzica mai tare. Nici macar David Gilmour nu ma mai misca. Trist! Imi aduc aminte de verile cand berea mergea numai cu “Coming back to life”. Ce vremuri! Pisica imi da tarcoale, punandu-mi intrebari cu privirea ei verde. Sunt sigura ca stie.
Ma uit la rochia alba de pe pat. Oare de ce nu am ales alta culoare??? Am urat albul mereu. Da nu-i bai. Sunt sigura ca o sa arat bine si asa. Pana la urma odata in viata faci asta, sau cel putin asa se presupune.
Imi aprind o tigara…a 20-a  in mai putin de 4 ore. Intind mainile. Nu tremur. E bine! Iau o gura de cafea si ma uit la ceas. Mai e putin.Trag cu sete din tigara, apoi o strivesc in scrumiera. Ma duc si dau drumul la apa in cada. Dau muzica si mai tare! Am nevoie sa fiu zguduita de basi. Cu gesturi reci imi aranjez parul si ma machiez. Cine esti? Da, tu, cea din oglinda? O fi muta, saraca.
Imbrac rochita. E draguta, dar se putea  si mai bine! Aranjez scrisorile undeva la vedere si ma duc in baie. Deschid dulapul, iau o lama, apoi ma bag in cada. Apa calda ma relaxeaza. Fac un test intai pe brat…taie bine! Ma uit la sange si ma mira culoarea lui. Imi suna telefonul. Nu vreau sa raspund. Nu vreau sa vorbesc cu nimeni. Oricum nimanui nu-i pasa!  Ma pufneste plansul. Plansul ala nervos, plansul neputintei!  Si incep sa tai in mine mai ceva ca un sculptor in piatra lui. Tai cu furie, tai sa ma eliberez, tai sa curga ura din mine, odata cu sangele…tai sa mor!
Inchid ochii. Alunec in ceva ce seamana a somn dulce. Se va termina in curand. Simt!
Am fost salvata. Inca ma lupt cu depresia, insa acum am devenit constienta de mine ca om. Invat sa ma accept si sa ma iubesc! Piticii de pe creier mai au momente cand mai incing cate o hora, dar le dau stingerea repede. E bine totusi ca nu se mai inmultesc! 
Trebuie sa ai curaj sa mori, insa trebuie sa ai si mai mult curaj sa traiesti!

Acest articol este scris de catre o cititoare, pe numele ei Ioana, la invitatia mea.  Va las pe voi sa trageti concluziile. Eu ii multumesc. Si atat.

Advertisements
This entry was posted in Guest Post and tagged , , , . Bookmark the permalink.

12 Responses to Deschide Ochii – Guest Post

  1. Pishky says:

    frumos.. mai ales încheierea… cred că e adevărată :).. cât despre text ca și întreg.. habar n-am.. transmite un amalgam de stări și energii 🙂 eu una mă bucur că ai invitat-o să scrie pe blog 🙂

  2. Spune-i ca ar trebui sa-si faca blog. Imi place cum scrie, eu cu siguranta i-as fi cititoare…

  3. Diana says:

    Are talent la scris Ioana. Stie cum sa dea curs gandurilor in scris si asta e un lucru mare. Te capteaza textul ei. Interesant, mi-ar placea sa citesc tot un text scurt, fictiv, care sa surprinda un moment, dar si pe alta tema 🙂 Succes!

  4. Femeia asta are multe de spus…o asteptam cu interes si cu alte articole 🙂

  5. Lili says:

    Nu este poveste, este confesiune. Incurcata printre randuri, cu un real talent descriptiv. Dar dincolo de cuvinte ramane starea. Amara ca fierea si ca viata. Nu stiu motivatia pentru care ai “convins-o” greu sa scrie, in orice caz, daca este doar imaginatie pura, are talent. Dar nu cred. Si n-as citi-o. Este viata suficient de veninoasa traita pe propria-mi piele cat sa nu mai am nevoie de venin injectat.

  6. Dana Lalici says:

    Scrie bine. Poate fi real, poate fi imaginatie, la fel de usor. Nu conteaza ce este, conteaza ce transmite si dupa parerea mea transmite autenticitate.
    Mi-a placut Ioana.
    Cat despre imaginatie pura…nu cred ca exista asa ceva. In tot ceea ce scriem punem ceva din noi, se creeaza conexiuni chiar si intre lucruri care aparent nu au nici o legatura.

    • Cristina Varga says:

      Mare dreptate ai, Dana. E imposibil sa scriem fara sa simtim macar un cuvant din toate acele sute de cuvinte.

  7. Vienela says:

    Ca si Dana, stiu ca nu exista imaginatie pura, dar mi-as dori ca ceea ce a scris Ioana sa aiba cat mai putin din real… Mi-ar placea sa mai citesc texte scrise de ea, asa ca ma alatur celor care o sfatuiesc sa isi faca blog.

  8. Cristina Varga says:

    E aproape dureros de real ce a scris fata asta aici. Adevarata sau nu povestirea, pot spune cu durere ca in aceeasi ipostaza am apucat sa-mi vad o persoana foarte draga mie care, multumesc lui Dumnezeu, n-a stiut sa taie suficient de bine… eu eram pe partea cealalta a usii, neputand s-o sparg sa pot face ceva cat nu e prea tarziu. Dumnezeu a avut grija sa nu fie prea tarziu 🙂
    Ioana, draga mea, mi-ai trezit niste amintiri foarte dureroase, ceea ce nu poate insemna decat ca a ta lucrare e scrisa foarte bine. Felicitari, are tot ce-i trebuie, asteptam blog-ul tau 🙂
    Vlad, ai fost inspirat, ai stiut tu ce-ai stiut. Acum tre s-o convingi sa ne dea mai mult de-atat.

  9. Ioana says:

    Va multumesc mult pentru ce ati scris si ii multumesc in mod special lui Vlad, pentru ca a crezut in mine. Sarbatori linistite sa aveti!

  10. Daniela says:

    Incurajeaz-o, sa scrie mai des!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s