Cu sau fără diacritice? – răspuns nesolicitat

Imagine

Mă arunc și eu în vârtejul discuțiilor generate de postarea lui Uries, care și-a răspuns singur întrebării : “Diacritice pe Blog – de ce?“. Citindu-i articolul, citind avalanșa de comentarii apărute în urma publicării acestuia, precum și articolelor scrise de către Bogdan și Vavaly, mi-am pus și eu aceeași întrebare. Și am încercat să îi dau un răspuns.

În primul rând nu folosesc diacritice din comoditate. Este simplu să scrii un text atâta timp cât nu trebuie să îți bați prea mult capul cu diacriticile mult hulite. Dacă le utilizezi în timp real, trebuie să recunoaștem că îți trebuie o anumită dexteritate în tastarea lor, dexteritate care mie îmi lipsește cu desăvârșire din simplul motiv că până acum, pur și simplu, nu le-am utilizat.

Vavaly ne vorbește despre estetica unui text, atâta timp cât ele există. Sunt întru totul de acord cu ea. Pentru că un text scris sec, fără prezența acestor semne de punctuație, la o prima vedere rămâne un text sec. De cele mai multe ori căpăta sens abia după ce îl citești.

Bogdan pe de altă parte spune că este modul lui neîngrădit de a se exprima, fără a fi nevoit să fie încorsetat de rigorile gramaticii limbii române. Sunt de acord și cu el. Până la un punct. Pentru că vrând-nevrând, noi, bloggerii, facem parte din acea categorie de media care formează opinii. Suntem citiți de persoane cu vârste cuprinse între 10 ani și cine știe? poate chiar persoane de 80 de ani. Important este ca cei mici, generațiile care vin în urma noastră să fie obișnuite cu modul corect de exprimare în scris, așa cum și noi am fost obișnuiți din paginile cărților care ne-au delectat copilăria(noi nu aveam bloguri de citit).

În altă ordine de idei, odată cu iureșul stârnit de articolul mai sus menționat, m-am apucat și mi-am recitit anumite postări, aleator. Am realizat că lipsa diacriticelor anulează sensul pe care am dorit să îl dau unui cuvânt/propoziții/fraze. Și din acest motiv, eu unul voi începe să le folosesc(măcar în limita timpului – restul articolelor urmând a le modifica pe parcurs).

Aș mai avea de adăugat (părere pur personală, fără referire la cineva anume), că mă simt deranjat vizual de cei care scriu(iar unii o fac foarte bine), dar nu folosesc nici măcar semnele de punctuație de bază, sau majuscule. Și nu mă deranjează numai vizual ci îmi anulează plăcerea cititului.

Aceasta este părerea mea despre acest subiect.

Dați cu parul acum !!!

Advertisements
This entry was posted in Pareri and tagged , , , . Bookmark the permalink.

8 Responses to Cu sau fără diacritice? – răspuns nesolicitat

  1. Rodica says:

    mai nou, în proza poetică, se poate scrie fără semne de punctuaţie, aşa ca un diluviu de cuvinte şi uneori fără majuscule, de teama de a nu se întrerupe răsuflarea gândului…
    dar, cum nu eşti obligat să suporţi… 😛

  2. Rodica says:

    Asta nu înseamnă, Vlad, că rstul textelor nu pot fi scrise în old school! 🙂 Mă bucur că eşti ”diactiric”! 🙂

  3. carolina says:

    blog, revista, televiziune, cam peste tot sunt aceleasi reguli, diacritice nene…ca esti roman si asa este limba romana. si in plus, cum ai zis si tu devine deranjant la citit, privit, orice…

  4. Ma bucur ca de acum incolo vei scrie cu diacritice. Seriously.

  5. Da, și eu pe vremuri scriam fără iar acum scriu cu…pentru că, întradevăr, diacriticile dau mai mult sens și căldură textului. 🙂
    Pont: pentru cei cărora le e greu să scrie cu diacritice, site-ul diacritice.opa.ro îmi pare super fain, deoarece pui textul cu copy-paste rămânând doar să-l verifici 😀

  6. Pishky says:

    De data asta, din păcate, nu pot da cu parul (damn it). Sunt de acord cu tine și te felicit pentru decizia de a folosi diacriticele. Eu cred că fără diacritice, nu spui nimic în limba română. Fără diacritice, din punctul meu de vedere, se inventează o altă limbă. Unele cuvinte în limba română nu există fără diacritice. La fel cu nu spui „muschi” și „mușchi”, tot la fel de bine îl poți și scrie. „Mușchi” nu există în dicționarul limbii române. Există „mușchi”.
    Eu propun vorbirea limbii române. Folosirea cuvintelor românești și nicidecum inventarea altora. Au avut alții grijă înaintea noastră să le inventeze pentru a le folosi noi astăzi… părerea mea, nu da nici tu cu parul :).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s