12 Ianuarie 1955

 O dată.
 
 Pentru majoritatea celor ce citesc acest blog, o dată ca oricare altă, o zi ce rămâne în istorie. Că toate celelalte. Dar pentru mine reprezintă ziua în care s-a născut unul dintre cei mai importanți oameni din viața mea – mama. Este un subiect despre care îmi este foarte greu să scriu. Mama mi-a definit prima parte a existenței. Până la vârsta de 15 ani, când ea a devenit o parte din mine… în amintire. Mi-aș dori să spun că am ajuns să fiu omul care și l-ar fi dorit ea să fiu. Deși nu pot afirma acest lucru. Este persoana care m-a făcut să învăț limba franceză. Este cea care deși, abia se putea mișca, a venit să își recupereze copilul – cretin, picat sub roata unei mașini. Este cea care era mereu în pas cu moda(asta din ce mi s-a spus de către rude). A fost cea pe care am făcut-o de râsul lumii în fața clasei în momentul în care a fost chemată la școală pentru a lua la cunoștință despre varianta porno a Mioriței, scrisă de către odrasla ei în teză. Mă bucură totuși faptul că nu a apucat să afle că fumez(salvat de un unchi), deoarece înainte de nașterea mea, ea a renunțat la țigări. Și nu ar fi vrut să mă vadă făcând asta. Consider că a fost și rămâne marea iubire a tatălui meu. Gandindu-mă la ei doi, văd cuplul perfect. Și aș putea scrie romane despre acest subiect. Îmi trec prin minte un amalgam de amintiri despre ea în acest moment, scriind aceste rânduri. Nu știu dacă există un “rai” din care ea să mă vadă acum, dar măcar pe această cale aș vrea să îi mulțumesc.O mare parte din omul care sunt(partea bună) i se datorează integral ei. Și i-aș spune că îmi lipsește enorm.

Pe 12 Ianuarie 2014 ar fi împlinit 59 de ani.
 
La mulți ani… mamă!

 

 

 

 

Advertisements
This entry was posted in Politica sufletului and tagged . Bookmark the permalink.

8 Responses to 12 Ianuarie 1955

  1. Daca ma crezi…am citit articolul asta de cateva ori la rand…cu ochii in lacrimi…si nu stiu ce sa spun. Vreau sa spun ceva dar nu imi gasesc cuvinteLe. Nu cred ca as putea…

    Vreau sa te alin cumva…dar stiu ca imi e imposibil sa fac asta. Nu stiu ce se petrece in sufletul tau… Decat ca e ceva frumos, o amintire frumoasa a mamei tale…pe care…desi este ceva sfant pentru tine, ai ales sa ne-o impartasesti si noua… Si ne-ai emotionat. De fapt…de ce vorbesc in numele altOra…

    M-AI EMOTIONAT! Si m-am cutremurat! Fiindca…stiu ca ajungem cu totii sa trecem prin clipele astea dar unii oameni…au parte de asa ceVa…mult prea devreme! Nici nu vreau sa ma gandesc ce a fost in sufletul tau la vremea aia. Si sunt convinsa ca ranile inca sunt deschisE…

    Mama ta ar fi fost mandra de tine. ESTE mandra de tine. Acolo unde e ea…sigur se lauda cu fiul ei pe la toti ingerasii, te asigur! Are si motive! 🙂

    “I hope YOU’re up there with God…saying THAT’s MY KID!!”

  2. Rodica says:

    La mulți ani, doamnă!

  3. Pishky says:

    astăzi sunt… prea sentimentală… mă dor toate… mă doare inclusiv povestea ta… am plâns din primele rânduri…

  4. Cristina Varga says:

    Iti multumesc, fratioare…

  5. Oof, cât de emoţionant. Îmi pare rău pentru mama ta. La mulţi ani pentru dânsa. 😦

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s