Primul meu interviu

joanna1

După cum spune și titlul, este primul interviu pe care mi-am permis să îl iau cuiva. Ca victimă am ales o artistă. Și în același timp o foarte bună prietenă. Va las în primul rând să vă faceți o idee despre ce este vorba aruncând un ochi aici. Și vă rog să îi acordați un like. Merită.
Revenind la interviu, fără alte introduceri vă prezint omul din spatele creațiilor prezentate mai sus. Brut. Fără înfloriri. Așa cum am considerat eu să vi-l dezvălui:

VVV: În primul rând te rog să te prezinți!

I.B.:  Ioana Bumbeneci

VVV: Mă așteptam la un răspuns mai amplu, așa că te rog să îmi spui câteva cuvinte despre tine!

I.B: Vlad, poți să cosmetizezi nu e ca și cum ar fi live.

VVV:  Serios, vreau să fie brut! Deoarece sunt convins că ai multe de spus! Iar brutul, atinge – oamenii. Și mai ales pentru că eu nu sunt ziarist.

I.B.:  Mă vopsesc de când eram în clasa a 7-a, am fost întotdeauna mai degrabă prietenă cu băieții decât cu fetele și nu m-am dat în vânt după păpuși. Am 26 de ani, sunt din Câmpulung Muscel – Argeș. De acolo de unde te naști cu pasiunea pentru frumos și util! ( E bine?)
VVV: Știu că înainte de toate, ești mămica unui băiat superb, pe care îl promovezi constant pe facebook,  fiind o mică vedetă în cercul tău de prieteni. Câteva cuvinte despre el, și despre rolul său în viața ta, te rog!

I.B.:  El este oricum vedeta din viața mea, my shinning star oriunde aș merge. David marchează schimbarea radicală din viața mea și întregește dăruirea și dragostea mea pentru miniomuleti de când mă știu! Sarcina a fost ca o tabără pentru mine, în care în fiecare zi învățam ceva și mă îmbărbătăm, cel mai de preț printre altele desigur, fiind răbdarea. Apoi să fiu responsabilă pentru cel mai important om din viața mea. Este cel mai bun prieten al meu. Este partenerul meu în aproape tot. Este singurul capabil să mă facă să trec prin toate stările și să experimentez tot felul de sentimente într-un timp record,uneori fiind vorba de secunde doar. De la mândrie,admirație, împlinire,fericire, la culmea disperării și înapoi.:))Seamănă cu mine!
Scuze, nu au fost câteva cuvinte, e vorba totuși despre David, nu mă pot rezuma.

VVV: Și creșterea ?

I.B.: De crescut? Creștem împreună! Eu mai am până mă maturiza, sper să nu o facă David înaintea mea! Eu învăț lucruri de la el și mai ales să îl înțeleg iar el învață de la mine[…] și de multe ori nu mai înțelege nimic.

VVV:  Sincer vorbind, eu am aflat despre pasiunea ta pentru desen din două surse : pozele cu David, mânjit de cerneală, și acea “genuta” pe care ai purtat-o la protest. Cum ți-ai descoperit această pasiune ?

I.B.:  Hmm! Dacă stau să mă gândesc, eram mică, până să intru la școală, sigur. În vacanța de vară mergeam la bunici,la tatăl meu. Acolo, am descoperit niște tablouri. Imense, superbe, depozitate, uitate lângă o magazie, scorojite și plouate,  despre care întrebând, am aflat că sunt făcute de tatăl meu. Aveam prin casă pirogravuri ale lui și alte minunății șlefuite, sculptate,etc.. Dar acele tablouri m-au marcat! Aveam o carte cu Van Gogh! De pe acolo, am luat o culoare și am încercat să desenez uitându-mă la o imagine cu portretul său. Îmi pare rău că nu o mai am, atunci nu am prețuit-o, dar știu că mă impresionasem pe mine de rezultatul reieșit în ochii mei de copil. Așa a început totul. Asta și dorința de a avea odată, tablouri,  măcar pe sfert ca ale tatălui meu.

VVV: Câteva cuvinte despre “gentuța” de la protest(o poză eventual) ?

I.B.:  Da, gentuța de la protest a fost “pancarta” mea, menită să susțină alături de ceilalți, cauza pentru care mărșăluiam pe străzile capitalei. Gândindu-mă că avea să fie mult de mers și ar fi fost incomod să merg cu brațele ridicate atâta drum, am zis să pictez pe o bucată de lemn un chip, un chip de femeie încercând astfel să subliniez partea sensibilă, brăzdat și prelins de lacrimi și apă cu cianuri. Avea să fie totodată ceva diferit, de remarcat, asigurându-mi astfel, trasmiterea mesajului și solidaritatea, intr-un mod eficient și creativ.

joanna

VVV:  Eu unul știu că ai început să creezi din ce în ce mai mult și mai bine. Am aflat că avântul tău creator nu a rămas fără ecou. În primul rând, cum te-ai făcut cunoscută? Care au fost pașii ?

I.B.:  Nu m-am făcut cunoscută! Puține sunt persoanele care știu despre mine sau ce fac eu. Și aceia,  căci i-am sâcâit de fiecare dată cu tot ceea ce realizam. Glumesc! Nu am sâcâit pe nimeni, doar am împărtășit cu ei, cum fac și acum, cu mult etuziasm, rezultatul pasiunii mele. Nu știu dacă creez mult, sau din ce în ce mai mult, cât defapt îmi fac temele mai bine! Înainte de orice, citesc, mă inspir,caut tehnic,exersez și uneori asta mă face să mă trezesc subit la 4-5 dimineața, doarece am o idee și trebuie să o pun pe hârtie, pe pânză, pe material, pe pereți- undeva. Dacă aș putea să numesc perseverența un pas, ei bine am făcut mulți pași dintr-aceștia.

VVV: Și totuși.. prin împărtășirea aceasta între prieteni, ai ajuns să organizezi primul tău vernisaj! Mai multe detalii?

I.B.:  Dacă mă întrebi despre acest vernisaj, vreau să îți spun că sunt vreo 2 ani de când mă gândesc cum ar fi dacă aș expune? Sincer, mi-a fost teamă, pentru simplul fapt că văd artiști frumoși, si talentați cu adevărat. Eu m-am autoevaluat intotdeauna o persoană mai degrabă “handy” decât “artist” sau “talentată”. Omul bun la toate, și defapt la nimic concret. Dar, am strâns câteva pânze, câteva obiecte decorate, câteva bijuterii făcute de mine, și mi-am zis că e timpul să le iau măcar pentru o zi de pe Facebook și să le pun pe o masă. Mai mult, am gândit această zi că fiind un prilej bun de a închide cu toții(cei care vom fi acolo) Facebook-ul și să socializam tete-a-tete! Bem un ceai , mâncăm ceva dulce, ascultăm muzică, aflăm lucruri noi, precum despre locația pe care o am la dispoziție – un salon, o cameră în care voi expune. Și vreau să văd câți prieteni strâng acolo, dornici să mă vadă preț de un ceai, sau din curiozitate pentru ceea ce măzgălesc. La fel cum mi-aș dori să văd chipuri noi și oameni frumoși din toate punctele de vedere.
Despre  dată tot ceeea ce  îți pot spune  este : 26 Ianuarie(tic-tac,tic-tac) –  asta inseamnand curând.
Sper să nu intervină nimic să schimbăm data.

VVV:  Eu am aceeași speranța.. oricum.. o să țin la curent cititorii.. și voi anunța dacă există schimbări în program.

VVV: Ce ai avea de spus în loc de încheiere ?

I.B.:  Hmm….  Să mă gândesc! Încurajez creativitatea, e un mic univers, aparte de lucrurile serioase și cu picioarele pe pământ dar care vin mână în mână cu restul și sunt de mare folos. Vă pup cu drag pe toți și vă aștept împreună cu Alexandra Stan, prietena mea, cea cu care am putut să fac posibil evenimentul și căreia îi mulțumesc. Mini-expoziția aceasta va fi presărată și cu câteva surprize, înafară de ceea ce am pregătit eu. O să fie un mini concert iar restul, le aflați voi, la fața locului!

Detaliile despre eveniment si locație se găsesc aici.

Advertisements
Aside | This entry was posted in Interviuri. Bookmark the permalink.

3 Responses to Primul meu interviu

  1. Ioana says:

    Reușit interviu! La mai multe! 😀

  2. dan says:

    astept sa ma implori sa-ti acord un interviu ca sa am satisfactia de a te refuza >:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s