De duminică

Mi-am dat seama că îmbătrânesc. Sau mai bine zis, că încep să semăn cu unul dintre bunici. Care avea ticurile și fixațiile lui.

Și în seara aceasta soră-mea(tipa care cântă foarte bine dar o face foarte rar), mi-a lăsat un mesaj pe fb care sună cam așa:

“Dear brother, dat fiind faptul că la partaj ți-am permis păstrarea tuciului, e timpul să-ți mărturisesc suferința mea enormă pe care o îndur de fiecare dată când fac cartofi prăjiți la tigaie… Concluzie: vine ziua mea și acum știi ce-mi doresc :))))”

Problema e că nici eu nu mai dețin respectivul tuci, și mi-am amintit cât de rău m-am enervat când am constatat lipsa acestuia. Eu ador să îmi fac cartofii prajti la tuci, cartofi cumpărați întregi și tăiați de mine. De când îmi lipsește tuciul, ori am prăjit cartofi congelați, ori am evitat consumarea acestui tip de aliment. Trebuie să cumpăr unul… urgent.

Imagine

Am mai realizat că îmi place să fiu lăsat în pace când nu am chef să vorbesc. Și că îmi lipsește diplomația de a explica asta.

Îmi place să merg singur cu mașina dimineața. Foarte rar accept să merg în compania cuiva și să fiu încântat de idee. Ce-i drept depinde și de persoană. Până nu mi-am băut cafeaua, nu am ascultat cele 3 melodii care să mă facă să mă trezesc – lasă-mă în pace.

Urăsc conversațiile lungi la telefon. De principiu. Și prefer să le pun capăt cât mai repede. Bineînțeles există și excepții. Noroc că sunt rare.

Și cel mai important: nu suport să se ia nimeni de motanul din dotare(Loki). Atunci chiar fac urât.

Imagine

De ce am scris asta? Habar nu am! Mâța îmi da târcoale, ascult “Sanctuar“, și îmi dau seama că nu am chef să explic. Doar să scriu.

Advertisements
This entry was posted in Ultimele Aberatii and tagged , , , . Bookmark the permalink.

13 Responses to De duminică

  1. Rodica says:

    Aşa e, cartofii la tuci sunt minunaţi! Am şi eu unul mic- numai pentru ei! Cât despre toate celelalte..nu cred că-i motiv de sperietură, nu îmbătrânirea e de vină…. ci că e timpul să schimbi ceva- de pildă să iei un tuci, să iubeşti, să….Loki cât mai mult! 😛

  2. Rodica says:

    Aşa e, şi aşa te încinge destul tuciul, se gudură destul Loki….la ce ţi-ar mai trebui?!

  3. Rodica says:

    Nu sună bine pentru că încă nu eşti în formaţie completă, nu? Îţi lipseşte tuciul… 😛
    Hai, nu fi trist! Oricum nu vrei tu…”complicăţenii”!

  4. Rodica says:

    Of! :)))))))))) :*

  5. Nu stiam ca asta se numeste tuci. Nu am mancat niciodata cartofi facuti in el. Noi facem doar mamaliga in aceasta “craticioara”. :))

    • vladvvlad says:

      eh… voi incerca sa nu fac diferentieri pe baza zonei din care provenim… dar aici in capitala.. acea “craticioara” se numeste tuci, este din fonta, si poate fi utilizata si la prepararea mamaligii, desi prajelile sunt punctul ei forte 😀

  6. Irina says:

    Eu ti-as recomanda sa ramai la ceea ce ai facut pana acum…sa nu mai consumi acest aliment prajit. Cartofii taranesti, piureul si cartofii nature sunt la fel de gustosi si mult mai sanatosi. Asa ca eu votez NU TUCI ! :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s