Revenire

Decizii gresite? Da… Dousprezece luni pline de ele. Decizii bune? Douasprezece luni in care au cam lipsit. Cu mici exceptii. Momente de bucurie? Putine si probabil nemeritate. Se apropie un sfarsit de an din care acum a final abia am tras niste concluzii clare, desi in acelasi timp si foarte dure. Un final la care nu ma asteptam in dimineata de 1 ianuarie 2014.

Am plecat la drum fara nici un scop. Probabil prima greseala. Am avut mici succese. Dar am avut dezamagiri mult mai mari. Si din nefericire(ptr mine), toate sunt consecinta directa a deciziilor mele, a actiunilor mele. Nu am dreptul sa ma plang, deoarece nu pot invinui pe nimeni decat pe mine. Observ in continuare cum cei din jurul meu evolueaza, iar eu… involuez. Imi place sa ma implic in actiuni care ii au in centrul atentie  pe altii. De cele mai multe ori mai nefericti decat mine. Dar nu reusesc sa ma implic in ceva care sa ma ajute sa ma autodezvolt. Sa ajung acolo unde spun unii din jurul meu ca merit sa ajung(oare chiar merit?). Intr-un final consecintele deciziilor si actiunilor mele – carora nu le-am dat destula importanta la momentul respectiv m-au ajuns din urma. Pot spune ca nu ma mai pot prabusi mai mult decat am facut-o deja. Sau?

Am ajuns la concluzia ca din acest punct nu mai pot decat sa cresc. Chiar daca sunt nevoit sa o iau de la capat cu tot ceea ce inseamna viata mea.

Prea tarziu(poate), am invatat ca unii prieteni nu iti sunt chiar asa de apropiati pe cat te-ai mintit ca ti-ar fi. Am invatat in acelasi timp ca nu daca incerci sa faci totl singur, fara nici un ajutor, ca daca te inchizi in tine, vei reusi doar sa te prabusesti. Am invatat ca lipsa de comunicare duce la… lipsa de comunicare. Mi-a luat prea mult sa realizez(si am facut-o prea tarziu) faptul ca daca cineva imi intinde o mana de ajutor, poate ar trebui sa o accept.

M-am considerat mereu independent. Si mi-am dat seama ca nu este cazul in 100% din situatii. Nu sunt un robot. Am fost dezamagit de anumite persoane pe care le consideram apropiate. Am dezamagit la randul meu oameni care nu meritau asta din partea mea. Am primit incredere si am oferit dezamagire. Imi asum consecintele. De la sora care nu mai discuta cu mine, pana la cei care acum doua saptamani imi spuneau sa discut cu ei, sa ma ajute sa rezolv orice fel de probleme as avea, lista este lunga.

In fata lor(chiar daca nu ajuta cu nimic) imi cer scuze.

Celor care sunt inca alaturi de mine le multumesc(desi nu sunt sigur ca merit asta).

Dupa ce am reusit sa distrug totul, este timpul sa incep sa reconstruiesc. Sa ma impac cu mine, cu trecutul si sa merg mai departe.

Nu se face batand din palme. Dar se va face. Imi voi reveni, Voi fi cel care ma doreste societatea a fi – sau mai bine zis.. cel ce trebuie sa fiu. Ma voi sui iar in sa si voi merge mai departe(nu ma puteam abtine sa nu zic ceva despre faptul ca iubesc 2 roti).

Revenirea este unica solutie.

Advertisements
This entry was posted in Ultimele Aberatii. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s