Calator

Un nou capitol se inchide. O usa se va inchide in curand, alta se va deschide. Calatorului ii sta bine cu drumul iar viata mea este un drum. Nu stiu unde ma va duce decat pe termen scurt. Ieri era Bucuresti, un oras din care nu credeam ca voi pleca vreodata, desi mi s-a spus de multe ori ca o voi face, azi e Brasov, un oras care imi este pe cat de drag pe atat de strain, iar maine… Maine e o noua zi, un nou rasarit pe un alt meleag.

20160729_123112

Sunt ganduri amestecate in capul meu, pe deoparte sunt convins ca asta este singura solutie pentru a-mi atinge anumite scopuri, pe de alta parte inca ma chinuie gandul ca nu am facut tot ce trebuie pentru a reusi cumva aici. Din nefericire nu ma ajuta nici exemplele din jurul meu. Unii dintre cei mai apropiati oameni sunt imprastiati in toata lumea din Costa Rica, pana in Spania, Germania, Regatul Unit, si cred ca lista nu este completa. Si ma tot uit ca din ce in ce mai multi pleaca. Atat de rau sa ne fie aici?

Mi se spune ca o sa imi fie greu, deoarece voi fi departe de casa, si stiu asta, desi in ultimul an m-am simtit destul de alienat si aici, unde, inca ma aflu. Odata ce pleci putin mai departe de locul in care ti-ai petrecut viata, te indepartezi de toti cei apropiati, nu doar de amici dar si de oamenii pe care ii consideri apropiati. Tehnologia se spune ca ne apropie, dar incep sa consider ca ne indeparteaza. Vedem pe Facebook ce fac x si y, si nu mai salutam, nu ii mai intrebam, doar luam la cunostinta si mergem mai deaparte. Imi lipsesc oamenii? Nu as putea spune cu exactitate. Poate imi lipsesc lucrurile pe care le faceam cu unii dintre ei. Poate si o bere in prag de seara intr-un bar ciudat de undeva.

Brasovul m-a calmat. Am iesit din nebunia aia din Bucuresti, am aflat ca exista si viata fara baruri seara de seara, si fara iesiri in oras. Am descoperit ca pot fi disciplinat din toate punctele de vedere, am aflat ca pot sa ma trezesc in fiecare dimineata sa ma duc la job chiar daca nu imi convine. Am aflat ca este foarte greu sa stau fara doua roti(si nu ma refer la bicicleta). Si totusi nu a fost un capat de lume. Desi la anul e un deziderat sa ma sui din nou in sa. Am aflat ca mi-e greu totusi sa nu vad marea, am aflat ca fericirea nu sta intr-o relatie. De fapt cam opusul acestei idei. Sau poate mi-am dat seama ca eu nu sunt construit sa am parte de asa ceva. Si deja m-am obisnuit cu ideea. As vrea sa am grija de mine mai mult. Sa nu ma mai pun pe locul doi in functie de conjunctura. De fapt toata ideea cu ziua de maine pe alte meleaguri a plecat de la un interviu ratat datorita faptului ca nu am stiut sa am grija de mine. Si daca m-a durut ceva la nivel personal in ultima vreme, cred ca a fost exact aceasta nereusita. Apoi optiunile nu m-au incantat. Puteam sa aleg sa raman aici, dar tot in detrimentul meu. Nici nu stiu daca vreau sa concluzionez ceva. Imi astern gandurile pe “hartie” in ideea de a ma calma oarecum, deoarece sunt destul de nelinistit. Aproape toate piesele puzzelului sunt la locul lor, si totusi va fi incheiat in momentul in care nu voi mai auzi limba romana in jurul meu. Ieri a trecut, azi se incheie, maine se afla la o aruncatura de bat.

Ce urmeaza dupa maine nu am de unde sa stiu. Sper ca orice ar fi, va fi un pic mai bine decat azi sau ieri. Calatorului ii sta bine cu drumul, usile sunt facute pentru a fi deschise si inchise. Intre ele exista borne… pe un drum al carui punct final nu il cunosc. Dar oare il cunoaste cineva?

Advertisements
This entry was posted in Ultimele Aberatii. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s