Solutie cu Farmec

Uitasem ce inseamna fericirea. Saream din “relatie” in relatie, fara sens, fara scop. Intalneam femei, care din varii motive erau incantate de mine. Pentru cum sunt, cum gandesc, pentru ca ma imbrac in piele si conduc un motor.

Ele erau incantate, indiferent ca era vorba de o nebunie de o noapte, o saptamana sau o luna. Eu nu. Cautam in continuare altceva, nestiind exact ce inseamna acest altceva. Gaseam repede motive sa “scap” de ele. Relatii(mult spus) fara inceput, fara sfarsit, fara trecut, fara viitor. Ma speria ideea de a ma atasa de cineva. De fapt respingeam din start ideea. Viata decurgea intr-un stil monoton, fara prea multe complicatii, dar si fara surprize. Munca, petreceri, femei, toate intr-un vartej fara sfarsit. Si apoi o pauza. Prelungita. M-am saturat, si m-am inchis in mine, in casa, in cochilia mea. Si totusi, inchisul asta nu inseamna ca ocaziile au incetat sa apara.

Dar, nimic care sa imi atraga atentia in mod special, si din acest motiv am incetat sa mai ies.

Pana intr-o seara obisnuita de iarna, in care o poza pe un site mi-a atras atentia. M-a facut curios(de obicei sunt curios), asa ca am decis sa iau legatura cu subiectul fotografiei. Surpriza a fost ca am gasit-o destul de usor pe acea retea de socializare pe care toata lumea o foloseste, si am zis un  simplu “buna”. Nu ma asteptam sa imi raspunda.

Dar mai ales nu ma asteptam ca de la o zi la alta sa discutam din ce in ce mai mult, sa descopar mai mult decat o poza de pe internet, ci omul din spatele ei. O femeie complexa, matura, inteligenta, cu umor, frumoasa. Incet dar sigur a discuta cu ea zilnic devenise un fel de drog pentru mine. Nu ma mai saturam, mai ales ca exista deschidere si din partea ei. Asa ca dupa un timp am decis sa ne intalnim si in offline. Si bineinteles, ca “relatia” online, s-a transformat incet dar sigur intr-una adevarata. Am descoperit ca si in viata reala este la fel de fascinanta ca si pe internet. A reusit sa imi doboare sistemul de ziduri pe care mi-l creasem pentru singuranta mea emotionala.

Prima problema reala pe care am intalnit-o  a fost ziua ei. Mi-am dat seama in urma discutiilor purtate ca este  diferita fata de alte fete intalnite de mine. Stiam sigur ca nu suporta florile(ciudat nu?). Dar in acelasi timp am realizat ca nu stiam exact ce i-as putea lua, lucru care sa ii si placa. Si totusi mi-am amintit ca sunt blogger, si ca de bine de rau, ii cunosc pe cei de la Farmec, pentru care am mai scris in cadrul concursului Super Blog.

Asa ca am decis sa aflu de la ei de pe site ce game de produseau mai aparut, descoperind astfel noua gama Gerovital Hapiness, ce ofera solutii pentru trei tipuri de ten:

– ten uscat – caise

-ten normal  – zmeura

– ten mixt/gras – afine

Avand in vedere ca am descoperit ca este vorba despre o gama noua, am ales sa aflu ce fel de ten are domnisoara. Dupa o lunga discutie in cadrul careia, am fost nevoit sa o trag de limba, fara a-i oferi vreun motiv de suspiciune, am aflat ca are tenul mixt/gras. Asa ca am ales Gerovital Happiness Afine.

FB_promo_afine

O solutie eleganta, care i-a adus un mare zambet pe fata(un zambet pe care il ador de altfel).

Asa ca va recomand ca in momentele in care sunteti in pana de idei pentru asemnea situatii  sa apelati cu incredere la cei de la Farmec. Ii puteti gasi aici.

In cazul asta de fericirea ei exterioara are grija Gerovital Happiness iar de cea interioara ma ocup eu. Deoarece ea clar se ocupa de a mea.

Acest articol este scris in cadrul competitiei SuperBlog Spring 2015.

Posted in Ultimele Aberatii | Leave a comment

Un business de viitor

Eram doi prieteni, proveniti din medii de lucru diferite, el bancar, eu telecom. Fiecare cu experienta in domeniul lui de activitate, experienta dovedita si de succesul de care dadeam dovada. Dar tot vorbind si discutand, dupa o anumita perioada ne-am dat seama, ca succesul obtinut ca angajati nu mai este de ajuns. Eu unul doream sa devin propriul meu angajat, el isi dorea sa aiba totusi timp pe care sa il imparta in asa fel, incat sa poata sta mai mult cu familia metinand totusi un nivel al castigurilor cel putin egal cu cel actual.

Dreams Road Sign

Odata ce ne-am dat seama ca nu suntem multumiti cu ceea ce facem , si ca putem sa gasim altceva care sa e multumeasca, au inceput intalnirile. Detineam amandoi niste bani pusi deoparte care la o adica puteau sa reprezinte baza pentru un nou start up.

Problema principala nu erau banii, problema era reprezentata de faptul ca nu stiam exact de ce sa ne apucamIdin acest motiv nici nu puteam bugeta nimic). Ne-au venit multe idei, de la magazine online, la taximetrie, de la alimentatie publica, la service auto. Fiecare in felul ei o ideea foarte buna. Dar nu pentru noi. Nu aveam decat foare putina experienta in domeniile mai sus numite, si deoarece necunoascandu-le indeajuns de bine, am ajuns la concluzia ca ar fi foarte greu pentru noi sa aducem ceva in plus care sa ne diferentieze de concurenta deja existenta. Asa ca am redus  aria de cautare la domeniile pe care le cunoastem. Eu am zis clar : deschidem un magazin de telefonie mobila, ne asociem cu un operator(eventual prin intermediul unei francize). Am studiat problema, am obtinut informatiile necesare realizarii unei asemenea francize, si ne-am dat seama, ca ideea nu este rea (beneficiezi de brandul francizorului, de experienta know-how ul, si suportul sau), dar nu ne ajungeau banii pentru a ne acoperi parte noastra de investitie.

Dupa cateva zile Dan a gasit solutia salvatoare. O sa apelam la AVBS Credit pentru a lua o franciza sub umbrela lor.

credit-ipotecar-rate_Fotor-250x250

Ne-am interesat de conditii. In primul rand trebuie ca cel care ia franciza sa aiba experienta in domeniul de brokeraj financiar bancar. Dan are aceasta experienta, deci aceasta problema este rezolvata, eu urmand sa invat exact cu ce se mananca acest domeniu.

Ne vom ocupa cu intermediere de credite intre institutiile bancare si non – bancare si clientii finali, in speta vorbind despre: credite de nevoi personale, credite cu dobanda fixa, credite in lei, credite in valuta, credite ipotecare, credite pentru programul “Prima Casă”, credite destinate IMM-urilor, carduri de credit, sau refinanțări.

Cu ce trebuie sa venim noi? Spatiul in care sa ne desfasuram activitatea, precum si dotarile necesare acestui spatiu, idei de promovare cat mai eficiente si dorinta de a reusi.

Am facut calcule, caci desi franciza oferita de catre AVBS Credit este in totalitate gratuita, costurile de deschidere a biroului ne revin noua in totalitate. Si aici ma refer la spatiu(noi am ales o zona comerciala in cartierul Militari)  – in speta costuri cu chiria si utilitatile(electricitate, internet), precum si la dotarile acestui spatiu: mobilier, tehnica de calcul(4 laptopuri) imprimanta multifunctionala, ca si solutia de comunicare(telefoane). Mai departe am luat in calcul si costurile cu salariatii in prma luna, avand in vedere ca ideea noastra de business prevede sa angajam pentru inceput doi oameni care sa se ocupe exclusiv de parte a de vanzari directe(abordare telefonica a clientilor, si solicitarilor ce apar din partea celor care ne viziteaza sediul).  Eu impreuna cu Dan ne vom ocupa de partea de promovare(on si off line), precum si de vanzari, urmand sa luam legatura cu contactele pe care le avem deja.

Am luat in calcul o prezenta agresiva pe principalele canale de comunicare online – retele de socializare – ce ne vor ajuta a promovam eficient siteul, precum si promovare in cadrul unor site-uri mai mari prin intermediul unor bannere.

De mare ajutor ne va fi si aplicația AVBS Credit, care poate fi utilizate de pe smartphone urile cu sisteme de operare de tip Android sau Ios, aplicatie care odata descarcata in telefon, in mod gratuit bineinteles, faciliteaza accesul potentialilor clienti catre solicitarea unui credit. Aplicatia devine functionala dupa introducerea parolei: 1234 .

poza1

Ne-am mai gandit si ca unul dintre cei doi angajati sa faca munca de teren, in sensul in care, un client solicita un credit, si nu se poate deplasa la sediul companiei, pentru o discutie cu unul dintre reprezentantii nostri de vanzari, un angajat sa mearga la domiciliul sau la sediul clientului respectiv, pentru a-i oferi consultanta gratuita, cat mai rapid.

Avand in vedere experienta noastra anterioara, suportul pe care ni-l ofera AVBS Credit, mai ales in instruirea angajatilor in vederea cunoasterii cat mai detaliate de catre acestia a produselor de creditare pe care le vor promova, eu consider ca aceasta este o afacere de succes si de viitor.

Sper ca si cititorii sa fie de acord cu mine.

Acest articol este scris in cadrul competitiei Superblog Spring 2015.

Posted in Ultimele Aberatii | 2 Comments

Idee de personalizare

Stau de aproximativ jumatate de ora si privesc pagina goala pe monitor, intrebandu-ma ce sa scriu oare pentru prima proba SuperBlog Spring 2015.

Traim intr-o lume in care se pune accent pe globalizare. Ne hranim cu aceleasi produse din Romania pana in SUA, ascultam cam aceeasi muzica, vedem aceleasi filme. Nu mai exista o diferenta notabila intre un tanar roman, american, german, italian sau spaniol. Poate lingvistice, si culturi diferite. Care totusi au tendinta sa se comaseze. Spaniolul adora sarmalele, americanului ii place sushi, romanului hamburgerul. Si ca sa ma apropii si de ideea de baza, ne imbracam majoritar la fel, urmand aceleasi tendinte in materie moda.

Dar totusi noua, ca oameni, ne place sa ne pastram individualismul. Ne place sa iesim in evidenta intr-un mod personal. Ne place sa fim creativi. Iar aceasta creativitate, poate fi cel mai bine pusa in evidenta – la prima vedere, prin stilul vestimentar abordat. Dar ce te faci, cand iesi undeva si observi ca nu esti singurul care poarta un anumit model de camasa, sau un anumit tip de pantalon? Le personalizezi. Iti lasi imaginatia sa preia controlul. Si cel mai important este faptul ca poti face acest lucru si pentru cei din jurul tau. Cum ?

Eu voi  cauta sa imi achizitionez o masina de cusut. Fiind nascut in perioada ce a precedat revolutia, inca imi amintesc de faptul ca parintii mei aveau un asemnea dispozitiv in dotare, cu ajutorul caruia imi reparau hainele distruse in urma unor brave fapte de vitejie pe campul de joaca din fata casei/blocului.

cusut2

Traim in secolul vitezei deci pentru achizitionare voi alege un magazin de electrocasnice – online bineinteles. Pe langa acest aspect, eu unul as dori sa imi achizitionez un produs calitativ, care sa isi poate amortiza investitia intr-un timp estimat, fara a fi nevoit sa apelez la servicii de service, asa ca voi alege firma Brother – provine din Japonia, si are 100 de ani de experienta in domeniu, atribute pe care le consider in concordanta cu nevoile mele.

Avand in vedere ca masina de cusut aleasa de aici, are o serie intreaga de facilitati, imi va fi foarte usor cu ajutorul ei sa personalizez haine achizitionate din comert, sau chiar sa creez o noua linie vestimentara, bineinteles  in functie de dorinta celor care vor apela la serviciile mele.

Sper doar ca cititorii acestui articol sa nu isi cumpere si ei o masina de cusut.

Oricum in mod sigur voi incepe prin a-mi personaliza propriile haine.

Acest articol este scris pentru Superblog Spring 2015.

Posted in Ultimele Aberatii | Leave a comment

O iau de la capat

Am gasit, fara sa caut in mod special, o proba in cadrul Spring Superblog 2015 care mi se pare foarte interesanta. De acee prin intermediul acestui articol va anunt ca o iau de la capat. Ma inscriu iar in concurs. Nu stiu daca il voi duce pana la capat, sau daca voi scrie la toate probele. Dar sa vedem ce iese.

Bafta participantilor.

Posted in Ultimele Aberatii | Leave a comment

Ce s-a schimbat?

Voi publica mai jos un articol publicat acum 7 ani de catre o prietena.

Sunt curios care este parerea voastra. S-a schimbat ceva? Mentionez ca autoarea nu se mai afla in tara, asa ca va intreb pe voi cei, care ca si mine, va desfasurati viata in acest minunat oras.

“De ce nu iubesc Bucurestiul

Deci gata, i’ve had it, chiar ma apuc sa scriu despre asta. Era un blog pe undeva cu denumirea asta si m-am gandit sa preiau eufemismul si sa nu folosesc in titlu termeni precum “urasc” sau “detest” pentru ca nu da bine. Or whatever…

Nici nu stiu de unde sa incep…

Pentru ca trebuie sa traversez strada ca sa-mi cumpar un kil de faina, intrucat la magazinul din colt se strange seara o mare ceata de betivi printre care mi-e sila sa trec.

Pentru ca cele 10 minute pe care le fac de la metrou pana acasa sunt cele mai groaznice din fiecare seara. Sau zi. Sau dimineata. Ce-i drept, am ramas eu cu sechele, zona nu e atat de naspa. Nu chiar atat de naspa.

Pentru ca daca merg 10 minute pana la metrou sau pana la Cora se gaseste cel putin un dobitoc care sa comenteze ceva.

Pentru ca e jeg. Pentru ca daca bate vantul ma ustura ochii de praf si nu mai vad nimic. Si tot cand bate vantul este ploaie de pungi cazatoare. De toate marimile si culorile, pe alese. Eu in schimb am bafta de obicei la cele albe mici, putin mai mici decat cele de Cora.

Pentru ca la orice plimbare pe care o fac, cu oricine as fi, am una si aceeasi discutie: “uite cate cosuri sunt si cate gunoaie prin jur” / “uite-l si pe boul ala, arunca hartia aici cand la doi pasi era un mare cos”.

Pentru ca trebuie sa merg pana la Piata Muncii ca sa gasesc un veterinar cu adevarat devotat, pasionat si sufletist care sa fie dispus sa-mi trateze hamsterul. Da, stiu ca sunt 10 lei si ca pot sa-mi iau altul oricand. Dar mai stiu ca asta este hamsterul MEU si eu PE EL il vreau si vreau sa-l fac bine.

Pentru ca daca-mi duc hamsterul la medic tot metroul se holbeaza si comenteaza la adresa continutului cutiei mele, intrucat evident ca nimeni nu-si poate vedea de treaba. O sleahta de dobitoci bineinteles isi debitau comentariile stupide in urechea mea si radeau ca prostii ca vai, ia uite ce chestie. O tanti a venit si s-a bagat in sufletul meu ca sa vada. N-a vazut asa ca m-a intrebat ce am in cutie. Oare ea ce-o fi avut in geanta?? Trebuia s-o intreb si eu!

Pentru ca daca merg la doctor sunt tratata ca ultimul vierme. Mi se dau indicatii gresite sau nici nu sunt bagata in seama. Si nu face nici dracu nimic pt problemele mele. Mi-e frica sa ma imbolnavesc in orasul asta. Mori cu zile.

Pentru ca vanzatoarele au aere de printese si niciodata nu isi fac treaba asa cum ar fi normal. Te privesc de sus, ele avand inaltul rang de “vanzatoare” si tu, un nimic, vii si le deranjezi din stat/fumat/barfit/baut cafea/facut unghii de parca ar fi fost la “servici” si tu ai fi fost un client pe care ar trebui sa-l serveasca !!!

Pentru ca serviciile sunt de cacat. Te duci undeva sa rezolvi o problema si doamna care se ocupa tocmai isi reface machiajul. Sau vorbeste cu prietenele la telefon. In timp ce tu stai ca boul in fata ei si o astepti sa termine. Cu alti boi la fel ca tine asezati la coada in spate. First things first! Sa nu subapreciem importanta prietenilor. Ce daca doamna era la munca? Sau dai de un inteligent paznic in club A, care iti spune ca n-ai voie sa intri vinerea pentru ca esti baiat cu parul lung si prin urmare vii numai miercurea. Ca asa zice el, cel paznic, nu ca ar exista o asemenea regula.

Pentru ca traficul este infect, din orice punct de vedere. Mi-e mila de cei care au masini personale. Eu m-as imbolnavi de nervi sa stiu ca pierd atata timp in fiecare zi in trafic. Si oricum nu sunt departe, caci nici cu metroul nu mai e cum era. Acum sta in statii cate 5 minute degeaba. Iar intre statii poate sta chiar si 10!!! INTRE statii. Si da, evident, tot degeaba!

Pentru ca permisele de condus se dau pe spaga. Si chestia asta se vede. In traficul infect mai sunt si soferi infecti care eventual “o taie” pe trotuar. Si te mai si claxoneaza ca tu, imbecil cum esti si mergi pe jos, ii stai in drum.

Pentru ca, pastrand subiectul, nici pe verde nu mai poti trece ca pieton fara sa te claxoneze careva. Pentru ca atunci cand eram operata si prin urmare schioapa de un picior (si nu numai, insa atunci chiar nu puteam merge mai repede) erau sa ma loveasca o gramada de dobitoci pe verde, fara sa dea cel mai mic semn de incetinire.

Pentru ca bucurestenii isi folosesc in mod excesiv claxoanele. Nici macar o fractiune de secunda nu poti intarzia in trafic fara sa fii claxonat. Sa dea dracu sa patesti ceva cu masina si sa nu te poti deplasa ca gata, incepe simfonia. De parca daca suna ca tampitii rezolva problema.

Pentru ca exista tigani care fac legea. Pentru ca daca ma urc in RATB fara bilet, eu primesc amenda, in schimb lor nu le zice nimeni nimic. Pentru ca ma urc in metrou si 2 asemenea indivizi dau cu picioarele si trag ca animalele de usile defecte pana le rup deoarece ei pe acolo vroiau sa coboare. Pentru ca exista campanii care imi spun ca trebuie sa tolerezasemenea comportamente, dar nu exista campanii care sa ii invete sa se spele si sa se poarte civilizat, eventual sa-si ia o slujba si sa nu isi mai trimita plozii la cersit sau la furat. Si pentru ca cei care sunt o exceptie si-si vad de treaba linistiti ca orice om normal sunt atat de rari incat te intrebi daca e chiar adevarat ca exista.

A, da, pentru ca exista la fiecare colt cersetori. Pentru ca toti puradeii de la metrou sunt cate “sase frati” si nu au de mancare. Pentru ca mosul de la Gorjului sta dimineata pe scari cu mana intinsa de aproape ca-ti pune si piedica, iar seara isi consuma castigul la carciuma din piata. Iar baba de la Eroilor a si injurat-o pe mama ca nu i-a dat nimic. Pentru ca exista oameni care pun botul la povestile lor si le dau bani mizeriilor astora. Filantropica mi se pare un film obligatoriu pt orice bucurestean. Asta plus o campanie de aducere la cunostinta a populatiei ca un cersetor castiga mai bine decat (poate chiar) majoritatea dintre noi.

Pentru ca Boul de dedesubt are voie sa deranjeze un bloc intreg la orice ora din zi si din noapte cu manele si scandaluri si nimeni nu face nimic. Ghiciti etnia Boului, dau o batistuta parfumata castigatorului. Pentru ca din cauza minunatei infatisari caracteristice un bloc intreg de masculi tace la toate magariile facute de dansul si trebuie tocmai eu sa dau telefoane la politie sau sa urlu pe aici ca sa inceteze cu galagia. Pentru ca la 12 noaptea nu ma pot odihni la mine in casa.

Pentru ca s-a perpetuat ignoranta si indolenta asta. Nimeni nu ia atitudine la nimic. Cand am fost atacata pe strada si mi se carau pumni in gura oamenii treceau mai departe, facandu-mi politicosi loc sa cad. Fostei invatatoare i s-a facut rau in autobuz si nu s-a uitat nimeni la ea. Cu chiu cu vai o baba in baston a ridicat-o de jos si a ajutat-o sa coboare unde trebuia.

Pentru ca exista cocalari care se baga in seama fara rost. M-am saturat de comentarii inutile si enervante si de atitudinea lor de nefututi. Dupa mine Bucurestiul e un oras de nefututi. Pai daca se extaziaza atata doar ca vad niste sani – si-aia ascunsi dupa o bluza decenta, nicidecum expusi intr-un decolteu nesimtit – sau o fusta, fie ea si lunga pana mai jos de glezne… eu ce sa inteleg din asta? Ca n-au mai vazut saracii. Simt nevoia sa-si faca poze cu fete straine in metrou “ca sa vada lumea ca au gagica”. Jalnic.

Pentru ca m-am saturat sa-mi fie frica. Tot ce imi doresc este sa pot merge pe strada in durerea mea si sa nu-mi mai adreseze nimeni nici un cuvant. Nici macar “ce frumoasa esti!” / “ce draguta esti pisi”. Nu sunt draguta, nu sunt pisi, nu sunt frumoasa si nu te-a intrebat nimeni nimic!! Lasa-ma in puii mei in pace. Nu mai am chef sa ma chinui sa arat neglijent doar pentru a evita replici libidinoase. Vreau sa pot arata bine fara sa-mi tremure chilotii de frica.

Pentru ca exista pitzipoance cu fustele cat o batista care se fatzaie la brat seara prin parc asteptand replicile si comentariile mai sus mentionate. Pentru ca asta stiu ele cel mai bine, asa-i frumos. Pentru ca femeile (majoritatea) sunt curve. Si proaste. Si pentru ca barbatii (majoritatea) sunt nesimtiti. Si prosti.

Pentru ca “fitze” aka “snob” este la moda. Pardon… este fashion. Pentru ca esti judecat dupa ce tzoale si mobile ai si nu dupa ce ai in cap.

Pentru ca exista batrani care au impresia ca daca ai 20 de ani esti fresh, perfect sanatos si in putere, nu obosesti niciodata chiar daca ai un job full time si eventual o facultate si trebuie sa le oferi locul in autobuz, chiar daca nu esti asezat pe unul rezervat. Pentru ca daca nu o faci, te scoala ei de pe scaun bodoganind despre nesimtirea “tineretului din ziua de azi” care nu, in nici un caz n-are cum sa aiba vreo operatie la vreun picior. Sunt atat de siguri de asta incat nici nu se uita sa vada dovada in schimb stiu sa vorbeasca despre prostie. Si nu se duc niciodata sa ridice un tanar de “doi pe doi” care scuipa seminte pe jos si da din picioare energic in ritmul muzicii de la telefonul mobil, intotdeauna se indreapta spre cea mai firava si cuminte fata din respectivul autobuz. Si asta mai ales domnii care apoi ii fac observatie ca este prost crescuta si nu cunoaste codul bunelor maniere. Si pentru ca acesti batrani atat de neajutorati si neputinciosi fac un sprint nemaipomenit cand vine vorba de prins locuri. Te lovesc cu coate, sacose, ce au la indemana, in lupta lor pentru marea victorie: un scaun… pe care vor sta doar 2 statii, deranjand apoi pe toata lumea din nou ca sa ajunga lausa.

Pentru ca m-am saturat de “da-te-n pula mea” si “futu-ti mortii ma-tii” si alte minunatii de gen pe care le aud in fiecare zi pe strada sau prin mijloacele de transport in comun.

Pentru ca exista manele si telefoane mobile cu manele. Pentru ca manelistii n-au aflat ca exista casti. Si pentru ca (din nou, aceeasi situatie) daca se urca in metrou cineva cu manele la telefon nu zice nimeni nimic, in schimb o fata care asculta Metallica este sever apostrofata de vecinii de calatorie (din acelasi metrou).

Pentru ca nu mai pot iesi din casa fara player. Trebuie neaparat sa ascult muzica, asta daca nu vreau sa o ascult pe a lor. Nu pot asculta greierasii seara cand ma intorc acasa, caci mizeriile lor ii acopera.

Pentru ca nu a mai ramas nici un colt de verdeata neatins. Toate parcurile sunt contaminate de prosti care arunca gunoaie numai in spatiile cu iarba si niciodata la cos. Pentru ca Gradina Botanica este aproape in paragina, este ingrijita numai in sectoarele de interes, iar prin spate au napadit balarii ramase nestranse de ani.

Pentru ca nu mai suport sa vad animale bolnave si chinuite pe strazi, neputand face nimic.

Si astea sunt doar un mic rezumat…

Nota: Toate exemplele de mai sus sunt preluate din intamplari personale sau ale unor cunoscuti, cat se poate de reale si neexagerate.”

Articolul a fost preluat de aici.

Posted in Ultimele Aberatii | 2 Comments