Sa iubesti

qqq

… chiar daca este ultimul lucru pe care il faci.
Sa iubesti pe cineva chiar daca stii ca nu iti este intors sentimentul. Sa iubesti cu gandul ca ea nu iti impartaseste sentimentul. Sa te gandesti ca se simte mai bine cu altcineva. Sa o iubesti si doar atat.

Sa te bucure un telefon. Cand ii auzi vocea si stii ca este bine. Sa te bucure timbrul vocii ei.

Sa fii in stare sa accepti faptul ca este cu altcineva. Sa te deranjeze, dar totusi sentimetul pe care i-l porti sa fie mai puternic decat dorintele personale neindeplinite din varii motive. Sa te bucuri ca este fericita. Chiar daca nu langa tine.

Sa ii doresti tot binele din lume, sa tii legatura cu ea desi stii ca tot ceea ce vei castiga vor fi lacrimi. Poate vor fi lacrimi de iubire, desi durerea primeaza. Vor fi poate lacrimi de fericire pentru orice eveniment important din viata ei. Chiar daca unul dintre evenimente va fi o nunta.

Sa fi in stare sa o feliciti cand va fi cazul, sa o imbarbatezi cand va avea nevoie.

Sa iubesti dezinteresat, indiferent daca trece o zi, o luna sau un an, doi trei, si nu castigi nimic mai mult de o prietenie…

Este un sentiment, pe care nu il poti inlocui cu nimic altceva.

Este o traire, unica. Este triumful abnegatiei in fata egoismului. desi motivele difera de la om la om.

Sa iubesti… si atat..

Sa O iubesti!

This entry was posted in Ultimele Aberatii and tagged . Bookmark the permalink.

7 Responses to Sa iubesti

  1. allexyanna says:

    Simplu si profund.Pare utopic dar eu stiu ca se poate…am scris si eu ceva despre iubirea neconditionata.Asta va merge la “joia altor puncte de vedere” 🙂

  2. Cristina says:

    Ce cuvinte frumoase și sincere . Să iubești este cel mai frumos , chiar dacă ști că nu ești împărtășit ! Foarte frumos , mă reped iară !

  3. As zice ceva acum dar mi-e teama ca-ti tai elanul :))

  4. Ana-Maria says:

    Cred ca e cel mai frumos eseu despre dragoste scris de un barbat si pe care l-am citit vreodata. Asta este de fapt dragostea: cand oferi fara sa pretinzi.
    Si totusi nu ma pot opri sa nu ma intreb: dincolo de cuvinte, cine e capabil pe termen lung, fara sa oboseasca?

    • vladvvlad says:

      nu stiu… habar nu am.. eu am exprimat .. oarecum un feeling care are deja o vechime… si care nu imi da pace. dupa destui ani… si ma surprinde mereu… ca tot iese la suprafata desi aleg sa il ingrop cat mai adanc… multumesc frumos

  5. Codruta says:

    Reblogged this on Gânduri.

Leave a comment